Poveste de Craciun ...

O casa in paragina, intr-un satuc uitat de lume, locuia John impreuna cu familia sa. Tatal, fiind stalpul familiei trudea din rasputeri pentru copii sai, insa boala il facea sa-ti piarda din puteri in fiecare minut. Mama avea grija de copii, de parintii ei si de casa, pentru ca cei mici sa nu simta lipsurile care le aveau. Ei se bucurau ca aveau ce pune pe masa, isi respectau parintii si bunicii. Fratele mai mic al lui John, Michael, era mezinul familiei. Avea doar 2 anisori, si-si petrecea copilaria fara sa-si dea seama de greutatile prin care trec parintii sai. John insa, cu toate ca avea doar 10 ani, a devenit un om matur. Copilaria a uitat-o de mult timp, pe primul loc fiind pentru el acum doar binele familiei.
Se apropie seara de Ajun, iar parintii sunt necajiti ca anul acesta nu au reusit sa aduca in casa vestitul „brad de Craciun”. Isi aminteau cu durere cat de bucurosi erau cei 2 baietii cand vedeau bradul, chiar daca sub acesta in seara de Craciun nu se gasea nimic; dar simteau ca sarbatorile au venit prin simpla prezenta a bradului. Anul acesta nu a mai fost asa. Parintii fiind intr-o situatie mult mai dificila datorita bolii tatalui, nu au mai putut sa aibe nimic din specificul Craciunului in casa. Michael era cel mai suparat ca nu vede in casa bradul, insa John il linisteste spunandu-i:
- Nu inseamna ca nu a venit Craciunul daca nu avem brad. Din fericire avem ce multi nu au: bucuria ca suntem toti impreuna.
Insa micutul nu a inteles vorbele fratelui sau mai mare, si a inceput sa planga. In acel moment John, amarat, vazand lacrimile fratelui sau s-a pus in pat si a inceput sa se gandeasca la Mos Craciun. A adormit, iar in visul sau, Mosul si-a facut aparitia ...
- Mos Craciun ... chiar tu esti?
- Da John! Spune Mosul cu un zambet plin de caldura.
- Stii si cum ma cheama! Pe fata micutului se vedea clar uimire totala.
- Bineinteles ca stiu cum te cheama. Stiu totul despre tine si depre familia ta. Si pentru ca ai fost un copil foarte cuminte, acum de Craciun iti voi indeplini cate dorinte vrei tu.
John, cu fata in pamant, fiindu-i rusine parca de situatia sa, ii spune Mosului:
- Nu as cere nimic Mosule, dar pentru ca in seara asta l-am vazut pe fratiorul meu plangand pentru ca nu avem brad, si vazandu-i pe parinti cat de neputinciosi s-au simtit in fata micutului, pentru ca nu au putut sa cumpere bradul, iti cer doar atat. Sa avem un bradut in casa, cat de mic, nu conteaza, dar macar fratele meu sa se bucure de aceasta sarbatoare, ca si un copil. Nu merita sa simta greutatile atat de repede.
- Sigur John! Dar altceva nu ti-ai dori?
- Ba da Mosule! Ca tatal meu sa se faca bine si sa putem fi impreuna la bine si la rau.
Si John se trezii din somn. Consins ca fusese doar un vis, nu se da jos din pat pentru a verifica daca a fost doar un vis sau realitate. Dar deodata o aude pe mama sa:
- John, Michael, veniti repede sa vedeti ceva!!!
Copii s-au dat jos dat pat, si nu mare le-a fost mirarea cand au vazut bradul langa semineul in care mocnea focul, imprastiind caldura in toata incaperea.
Michael: - Avem bradut! Avem bradut!
John, si-a dat seama atunci ca nu era doar un vis. Mosul chiar i-a ascultat dorinta si i-a indeplinit-o. In brad, era o felicitare pe care scria: „Pentru John, de la Mos Craciun”. Baiatul a deschis-o repede si a citit ce scrie.

„Pentru ca ai crezut in mine, si pentru ca ai fost un copil atat de bun, toate dorintele tale au fost indeplinite. Mai mult, sub brad v-am lasat cateva cadouri tie si intregii tale familii, pentru a va bucura de ele.”

Dupa ce a citit acele randuri, plin de uimire, vede cum biletelul se spulbera, transformandu-se in mici bucatele aurii, care apoi au disparut.
Masa era plina de bunatati, John si Michael au primit cele mai frumoase lucruri pe care le vazusera pana atunci, si toata familia era fericita. Mai mult, a doua zi tatal sau a primit un loc de munca, si astfel putea intretine familia fara probleme.
John isi daduse seama ca se produsese miracolul Craciunului, si ca intradevar Mos Craciun exista!!!