Asadar si prin urmare, articolul de mai jos a fost scris de Cornelia (care la batranete prefera Parkinson in loc de Alzheimer, deoarece considera ca mai bine varsa jumatate de pahar decat sa uite unde a pus sticla).
Cornelia a avut onoarea (sau oroarea) sa ma cunoasca la facultate, fiind colege. In primul an nu ne-am bagat in seama, mai ales eu pentru ca eram convinsa ca are alte inclinatii sexuale, si nu vroiam sa ma implic. :))
Intr-o buna zi m-am hotarat s-o intreb sincer care-i sunt preferintele, pentru ca imi parea o fata destul de ok, daca lamuream aspectul asta ... si uite asa am aflat ca e cu toti neuronii in regula (wanna be).
Cu toate ca nu suntem prietene de multa vreme, ma simt de parca o stiu de secole ... Cornelus, poate mi-ai fost servitoare la imparatie in viata anterioara!!! :))
Glumesc, bineinteles, si ea stie lucrul acesta.
Asta e problema mea ... fac glume fara sa te prinzi ... doar cei care ma cunoscut isi dau seama cand glumesc si cand nu. Cornelus e printre ei (isi da seama cand am pitici pe creier, doar m-a slujit multi ani la imparatie :)) )
Cornelia pomenea de o betie ... nu a existat asa ceva. Aceasta betie e rodul imaginatiei sale bolnave. Nu s-a imbatat nimeni, dar recunosc ... am pupat-o o data (pe obraz ... dooohhh) si am cantat tot drumul din Decebal pana-n centru: "Un elefant ... se legana ... ".
Da ... imi place sa-i spun Corneliei sa taca, imi place s-o prind de nas, imi place s-o fac sa stranute pentru ca stranuta ca un bebelus, si nuuuuuu ... ea nu face prostii pe bonuri de masa, dar imi place s-o tachinez. :))
In final ... a avut mare dreptate ... sunt naspa cand ma enervez. Devin o nasparlie crizata. :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu