O echipă de oameni de ştiinţă din Coreea şi Japonia au dus la capăt un experiment inedit al cărui rezultat a fost naşterea unui şoricel cu totul deosebit. Partea interesantă este reprezentată de faptul că şoricelul, denumit Kaguya, s-a născut fără ajutorul natural al unui mascul.
Până acum, un astfel de rezultat era considerat imposibil de atins, din punct de vedere biologic. Reproducerea pe cale sexuală combină informaţiile genetice de la ovul şi spermatozoid, ambele copii ale ADN-urilor contribuind decisiv la formarea şi dezvoltarea viitoarei celule fecundate. În acelaşi fel în care, în 1997, crearea oii Dolly a spulberat ideile potrivit cărora un adult nu poate fi reprogramat şi copiat genetic, identic din toate punctele de vedere, tot aşa faptul că şoricelul Kaguya este încă în viaţă provoacă discuţii care până nu demult erau considerate aberaţii: două mamifere de acelaşi sex, în acest caz feminin, pot da naştere unui urmaş. Dar Tomohiro Kono şi colegii săi de la Universitatea din Tokyo au găsit o soluţie pentru a trece peste această barieră şi pentru a face ca ovulul să „semene” foarte mult cu replica sa masculină.
Departe de a fi tocmai simplă, procedura a constat în ştergerea, în cadrul unor experimente chimice, unei aşa-numite chei maternale care blochează în mod natural combinarea a două ovule. Acest tip nou de celulă a fost combinată cu una normală. Embrionii rezultaţi din această stranie alterare biologică s-au dezvoltat aproape de termen, dar majoritatea puilor au murit înainte de naştere. Următorul pas a fost crearea unui ovul care să secrete o proteină, denumită ştiinţific IGF-2 şi care, potrivit specialiştilor, să stimuleze creşterea embrionilor exact în acelaşi mod în care o face un spermatozoid. Un astfel de nucleu a fost implantat din nou într-un ovul care, spre surprinderea tuturor, a început să se dezvolte relativ normal. Kaguya şi una dintre surorile lui sunt singurii care au supravieţuit din 457 de astfel de ovule reconstruite: o cifră impresionantă, având în vedere faptul că femeile se nasc totuşi cu un număr limitat de ovule. Deşi este de acord cu faptul că naşterea lui Kaguya reprezintă o realizare majoră, Azim Surani de la Universitatea din Cambridge, Marea Britanie, speră ca lucrurile să nu fie interpretate greşit, iar bărbaţii să tindă să devină, cel puţin din punctul de vedere al reproducerii, nefolositori. „Japonezii au reuşit să facă un lucru extraordinar, dar pentru a ajunge la situaţia în care procedura de fertilizare să fie identică cu cea în care este implicat spermatozoidul trebuie alterate şi modificate un număr impresionant de gene. Iar acest lucru cere timp şi multă muncă”, spune Azim.
Aproape instantaneu cu publicarea rezultatelor cercetărilor efectuate în Japonia, o comunitate de apărare a drepturilor lesbienelor din Chicago a luat legătura cu Tomohiro Kono şi colegii săi de la Universitatea din Tokyo pentru a oferi voluntari în cercetări ce ar putea avea drept subiecţi oamenii. Lucrurile au mers atât de departe încât s-a spus faptul că şoricelul Kaguya nu este altceva decât dovada vie a faptului că mitul Fecioarei Maria este perfect adevărat şi că Iisus s-a născut exact aşa cum scrie în Biblie. Biserica s-a declarat şocată de rezultatele cercetărilor, mai mulţi reprezentanţi ai Vaticanului declarând, în noiembrie trecut, că „oamenii nu au nevoie de dovezi ştiinţifice care să le întărească credinţa” şi că „a cerceta sub microscopul electronic faptele din Biblie este o erezie”.
Iisus s-a născut pe 2 decembrie
O mare problemă care a dat multă bătaie de cap cercetătorilor o constituie data naşterii Mântuitorului, enigmă pe care calculele astronomilor şi ale istoricilor au încercat s-o rezolve, folosind datele furnizate de Evanghelii. Rezultatul obţinut a fost surprinzător: Hristos s-a născut cu câţiva ani mai devreme decât a calculat călugărul proto-roman Dionisie Exiguul, autorul calendarului pe care îl folosim astăzi, prin care istoria s-a împărţit în două mari ere: înainte de Hristos şi după Hristos. La început, data când se sărbătorea naşterea Domnului era schimbătoare şi se celebra, de obicei, în mai, apoi la 6 ianuarie. Ea a fost propusă ca dată fixă în secolul IV, sub pontificatul lui Iulius I (337-352), care a recomandat ca dată neschimbătoare 25 decembrie sau, mai exact, noaptea de 24 spre 25 decembrie.
Deşi în vechime s-au făcut calcule laborioase, nu s-a putut stabili cu exactitate data şi anul naşterii lui Iisus, cu toate că au fost confruntate între ele toate datele furnizate de Sfânta Evanghelie cu faptele istorice şi cu cele două recensăminte făcute în Palestina. Evanghelistul Matei a fixat data naşterii lui Iisus în funcţie de apariţia celor trei magi şi a stelei călăuzitoare din Bethleem. Astronomul german Johannes Kepler (1571-1630) a căutat să rezolve problema stelei, întrebându-se ce ar putea fi: cometă, novă sau altceva? Analizând datele existente în scrierile popoarelor antice, care aveau cunoştinţe de astronomie, aşa cum erau egiptenii, babilonienii şi chinezii, el a ajuns la concluzia că steaua nu putea fi nici o cometă, pentru că despre aceste fenomene anticii aveau cunoştinţă. Cea de-a treia variantă la care a ajuns Kepler, acceptată de majoritatea cercetătorilor, se referă la tripla conjuncţie Jupiter cu Saturn în Constelaţia Peştilor. Eveniment care a avut loc în... anul 7 înainte de Hristos. Analizând Evanghelia lui Luca, unii cercetători au adus ca argument pentru stabilirea datei naşterii lui Iisus, în anul 7 î. Hr., şi condiţiile meteorologice, care în anul amintit au fost blânde, în decembrie fiind cald, iar păstorii au rămas pe păşuni cu turmele o perioadă mai mare decât de obicei. Mai mult, cercetătorii au ajuns la concluzia că lumina din grajdul în care s-a născut Iisus s-ar fi datorat Lunii, care exact în acel moment era în faza de Lună Nouă. În concluzie, conform calculelor făcute de cercetători, dar şi de istorici, rezultă că Iisus s-a născut în ziua de marţi, 2 decembrie, anul 7 î. Hr., adică mai devreme decât ştiam noi până acum.
