Snooker-ul este un sport din categoria biliardului. Snooker-ul este foarte popular în ţările vorbitoare de limba engleză(Regatul Unit, Irlanda, Canada, Australia, India şi Africa de Sud), un interes crescând manifestându-se şi în Estul şi Sud-estul Asiei. Jucătorii profesionişti pot acumula de-a lungul carierei câştiguri de zeci de milioane de lire sterline.
Istoria snooker-ului
Jocul de biliard datează din secolul XV, dar snooker-ul este o invenţie recentă. În secolul XIX[4] jocurile de biliard erau populare printre ofiţerii armatei britanice, staţionate în India, iar jucătorii obişnuiau să experimenteze diferitele tipuri ale jocului. Cea mai cunoscută poveste este acea că la întalnirea ofiţerilor în Jabalpur în 1874, sau 1875 colonelul Sir Neville Chamberlain (nici o legatura cu viitorul prim-ministru) a sugerat să se adauge bile colorate la jocurile de biliard. Cuvantul "snooker" însemna în argoul armatei, militar in primul an (militar in termen). Acesta a fost folosit pentru a desemna începatorii care practicau acest joc, dar a ajuns să desemneze jocul însăşi. Campionul britanic la biliard John Roberts a călătorit în India în 1885, unde s-a întâlnit cu Chamberlain, care i-a explicat noul joc, Roberts introducându-l ulterior în Anglia.
Campionatul de snooker datează din 1916. În 1927, Joe Davis, de departe cel mai bun jucător al timpului, a ajutat la organizarea primul campionat mondial profesionist, al cărui premiu de £6.10s (£6.50, aproximativ £200 astăzi). Apoi a câştigat toate campionatele mondiale până in 1946. Trofeul pe care el l-a donat acum mulţi ani este inca decernat campionului mondial.
O dispută între profesionişti şi Billiards Association & Control Council (BA&CC, forul conducător al jocului – atunci) a avut ca rezultat partiparea a doar doi jucatori la campionatul mondial "oficial" – Horace Lindrum (Australia) l-a învins pe Clark McConachy (Noua Zeelandă). Oricum, profesioniştii au organizat propriul lor Campionat Mondial (numit Professional Match-Play Championship) între 1952-1957, câştigătorii acestei competiţii sunt in mare acceptaţi ca fiind Campioni Mondiali. Cu toate aceste numele lui Lindrum este cel inscripţionat pe trofeu.
Snooker-ul a suferit un declin între anii 50 şi 60, atât de mult încât nici un turneu nu a mai fost ţinut din 1958 până în 1963. În 1969, BBC-ul, pentru a demonstra posibilităţile noii televiziunii în culori, a lansat un nou turneu de snooker, numit Pot Black. Jocul, având masa verde şi bilele colorate în diverse culori, a captat interesul publicului şi programele au depaşit aşteptările.
În 1976 snooker-ul a devenit sport profesionist. Clasamentele mondiale au fost introduse în 1977. Banii proveniţi din acest joc şi un nou tip de jucător, în persoana lui Steve Davis, tânăr, serios şi dedicat, au ieşit la iveală. Primul break maxim de 147 într-un turneu televizat a fost reuşit de Davis împotriva lui John Spencer în turneul Lada Classic, Oldham, în 1982. Primul break de 147 la Campionatul Mondial (Crucible, Sheffield) a fost reuşit de canadianul Cliff Thorburn. Jucătorii de top au devenit milionari în lire sterline. A fost până şi un cântec comic despre snooker în topurile pop: Snooker Loopy, de Chas & Dave.
Vârful anilor de aur ai snooker-ului a fost poate Campionatul Mondial din 1985, când 18.5 milioane de oameni (o treime din populatia Regatului Unit) l-au urmarit pe BBC2, pe Dennis Taylor ridicând cupa după o întâlnire mamut împotriva lui Davis, care s-a încheiat cu introducerea ultimei bile, mult peste miezul noptii.
Snooker-ul rămâne foarte popular în Regatul Unit, numai fotbal-ul fiind mai urmărit la TV de către britanici.
Regulile snooker-ului
Snooker-ul se joaca pe o masă mare (3569 mm x 1778 mm) acoperită cu un postav special de biliard, masă cu buzunare în fiecare din cele patru colţuri şi la mijlocul fiecărei lungimi. Se joacă folosind un tac, o bilă albă, 15 bile roşii şi 6 colorate: galbenă (2 puncte), verde (3 puncte), maro (4 puncte), albastră (5 puncte), roz (6 puncte) şi bila neagră (7 puncte). Bilele roşii valorează fiecare un punct, iar introducerea bilei albe se depunctează cu patru puncte. Un jucător câştigă un joc având cele mai multe puncte obţinute cu ajutorul bilei albe pentru a introduce în buzunare toate bilele roşii şi colorate. Un meci constă într-un anumit număr de jocuri.
Grupa turneelor care vin imediat ca importanţă sunt turneele cu puncte. Participanţii la aceste turnee adună puncte în clasamentul mondial. O poziţie în primele locuri asigură calificarea pentru turneul de anul viitor, invitaţii la turneele pe bază de invitaţie şi un avantaj în tragerile la sorţi de la turnee.
A treia grupă ca importanţă o reprezintă turneele pe bază de invitaţie, la care participă jucatorii clasaţi cel mai bine in clasamentul international. Cel mai important turneu din această categorie este Masters-ul.
Jucatori importanti
- Stephen Hendry (Scoţia), câştigator de 7 ori a Campionatului Mondial în anii 90
- Ronnie O'Sullivan (Anglia), câştigător de două ori a Campionatului Mondial, cel mai recent in 2004;deţinător al recordului pentru cel mai rapid break de 147 televizat.Supranumit ’Racheta’ datorită rapidităţii cu care introduce bilele.
- Mark Williams (Ţara Galilor), de două ori Campion Mondial, în 2000 şi 2003.
- John Higgins (Scoţia), de două ori Campion Mondial în 1998 şi 2007.
- Steve Davis (Anglia), câştigator de 6 ori a Campionatului Mondial în anii 80.
- Ken Doherty (Irlanda), câştigator in 1997 al Campionatului Mondial şi singura persoană care a câştigat trei Campionate Mondiale: Under 21, Amatori şi Profesionişti.
- Peter Ebdon (Anglia), Campion Mondial în 2002.
- Joe Davis (Anglia), a câştigat Campionatul Mondial între 1927 şi 1946
- Jimmy White (Anglia), veşnica "domnişoară de onoare", a ocupat locul doi la Campionatul Mondial de 6 ori. Unul dintre cei mai populari jucători vazuţi vreodataă.
- Alex 'Uraganul' Higgins (Irlanda de Nord), a adus sportul la noi standarde de popularitate şi a câştigat Campionatul Mondila de două ori în 1972 şi 1982
- John Pulman (Anglia), a dominat în anii '60
- Ray Reardon (Ţara Galilor), a câştigat Campionatul Mondial de 6 ori, mai ales în anii 70
- John Spencer, de trei ori câştigător al Campionatului Mondial în anii '60
- Dennis Taylor (Irlanda de Nord), a câşrigat finala faimosului Campionat Mondial din 1985
- Cliff Thorburn (Canada), singurul jucător din afara Arhipelagului Britanic care a câştigat Campionatul Mondial.
- Ding Junhui (China), a câştigat China Open şi UK Championship în 2005.
- Kirk Stevens (Canada), semifinalist al Campionatul Mondial de Snooker in 1980 şi 1984. De asemena renumit pentru smokingul şi pantofii albi pe care îi purta
- Paul Hunter (Anglia), de trei ori câştigător al Masters-ului.
Sursa: www.wikipedia.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu