La inceput, in clasa a 9-a, a fost un mic "chin" pentru majoritatea dintre noi. Nu ne cunosteam, nu stiam ce vrea / ce poate celalalt, nu stiam nimic unul de altul. Eram un colectiv de ~30 de persoane care constientizau ca aveau sa-si petreaca urmatorii 4 ani impreuna, insa nimic mai mult. Nu ne gandeam (sau cel putin eu nu ma gandeam) ca se vor lega relatii de prietenie atat de repede. Pentru ca nu ne cunosteam, (la varsta de 14 ani nici nu puteam sa spunem ca reusim sa ne facem o impresie despre un om de la prima vedere) am inceput toti cu banalul: "Cum te numesti?" "Ai frati/surori?", "Unde locuiesti?", "Hai sa facem schimb de nr de telefon.".
Dupa primele 2-3 saptamani, cand deja stiam in mare cam cum se numesc toti colegii mei, am inceput sa interactionez cu cei care m-au "atras" din prima, cu cei care mi se pareau mie oameni de treaba (in conceptia mea de copil de 14 ani). Am inceput bineinteles cu fetele, chiar daca in banca stateam cu 2 baieti. Le-am "descusut" asa cum imi place mie, am aflat ce-am vrut in mare despre ele, astfel incat sa ma conving daca merita sa imi irosesc timpul cu acele persoane. Cu unele a meritat, cu altele nu, fiind vizibil acest lucru pe parcursul celor 4 ani de liceu, dar intr-un singur "tablou", sfarsitul clasei a 12-a.
In primul an ne-am inteles de minune toti (sau cel putin cei cu care eram mai mereu in preajma, ca de restul sincer nu ma interesa). Din clasa a 10-a a inceput un "mic" conflict care ma viza. Dar dupa cateva luni de tacere cu acea colega (tin sa spun ca am fost doua in "tabara" mea si ea singura) ne-am impacat si totul a fost foarte ok, chiar si-n ziua de azi. Am avut mai multe conflicte, in grupul nostru fiind 4 fete (mereu ma deranja chestia asta, cu ideea de "bisericuta" ... m-a scos din sarite, dar asta era situatia). Am facut "permutari, aranjamente, combinari, ne-am derivat si ne-am integrat" pana ne-a luat dracu` in materie de certuri (daca tot am facut matematica multa, macar termenii sa-i retin, daca n-am inteles prea multe).
Chiar daca eram 4 fete, pe una toate o uram, avand cele mai multe certuri cu ea, dar mereu una dintre noi se trezea si spunea "hai sa ne impacam". Ma bucur ca am scapat de unele persoane care m-au deranjat foarte mult in acesti ani, carora le-am si spuns-o, dar nu prea au inteles (treaba lor).
Dupa cum spuneam, trecand anii, pe la sfarsitul clasei a 11-a (parca) clasa noastra s-a "marit", avand o noua colega. Toate ne-am inteles foarte bine cu ea, este o fata de milioane (ma bucur ca am intrat la aceasi facultate, la acelasi profil cu ea). Astfel in conceptia mea, lucru vizibil si in comportamentul meu, am inlocuit-o pe cea cu care ma / ne certam des cu aceasta fata.
La inceputul clasei a 12-a ne-am marit inca o data colectivul clasei, avand inca doi colegi noi. O fata si un baiat. Baiatul a fost foarte repede acceptat in grupul lor (mereu am fost geloasa pe baieti pentru ca se puteau intelege cu oricine ... deh` ... alta conceptie) pe cand fata nu chiar atat de repede. Nu vreau sa bat mult apa-n piua, pentru ca nu are rost. Ideea e ca un singur lucru m-a deranjat la fata aceasta, si anume faptul ca influenta o persoana pe care eu am considerat-o mult timp un prieten adevarat. N-am avut aceasi conceptie despre ea precum colegele mele, deoarece am avut ocazia sa-mi petrec putin mai mult timp in prezenta ei decat ele.
Trecand si peste acest episod, in care se dovedeste clar slabiciunea omului in fata unei "provocari", doresc sa schitez finalul.
Incepand cu conflictele cu, cadrele didactice, pana la colegi (prieteni?!?).
Am avut unele divergente cu diriginta, fiind vizibil ranita-n orgoliu (atat ea cat si directorul) deoarece eu cu inca opt (parca) colegi ne-am ridicat impotriva vointei sale (faza cu biologia, informatica). Dar mi-am dat seama mai tarziu ca nu aveam de ce sa imi consum energia aiurea, pe astfel de lucruri inutile (pacat ca mi-am dat seama prea tarziu, deoarece m-am stresat mult timp pentru faza asta). Am sa prezint numai doua etape prin care am trecut eu datorita acestei "probleme" (in conceptia lor de "grota"):
1) - cu diriginta:
Intr-o zi, vizibil marcata de faptul ca am trecut pe foaia de optiuni biologia si nu informatica imi zice: "Bine ca ai stat acesti 4 ani si ai ocupat locul aiurea in clasa asta, cand putea sa vina altul care vroia sa invete informatica!". Bineinteles ca nu aveam de gand sa ma las in fata ei (chair daca imi era profesoara, o respectam pentru ca era mai mare decat mine, dar trebuia sa dea dovada ca e mai matura si din punct de vedere psihic. Consider ca nu trebuia sa ma provoace) i-am raspuns: "Trebuia sa vina unul mai desptept decat mine, cu o medie mai mare decat a mea si sa-mi ia locul!!!" (mentionez ca am terminat clasa a 12-a pe locul II). Bineinteles ca a tacut apoi si si-a vazut de treaba, observand ca nu o duce la niciun sfarsit cu mine.
Acest lucru m-a deranjat foarte mult, dar ma bucur ca am dat din biologie, deoarece am luat nota mai mare la bac decat foarte multi dintre colegii mei care au dat la informatica (daca nu ma insel, numai doi colegi au luat nota mai mare decat mine, ei dand din informatica).
2) - cu directorul:
Dadeam teza la biologie. Eu mi-am terminat lucrarea, si am ramas sa-i mai ajut pe colegii mei care nu dadeau bacul din bio. (m-am gandit ca e normal, macar sa-i ajut acum, sa nu mai trebuiasca sa invete ei inca o materie, care nu ii ajuta cu nimic la bac). Vine directorul in clasa, si o intreaba pe doamna profesoara:
D: - Astia toti dau din biologie bacu`?
P: - Cativa.
D: - Sa-mi aduci tezele lor corectate, sa-i sun pe parinti si sa vina la scoala sa vada cat de pregatiti le sunt copii pentru examen, la biologie.
P: - Bine.
(D - directorul, P - profesoara).
Dupa o saptamana ne-a adus doamna profesoara tezele corectate, iar in pauza am iesit afara la tigara (cu gasca de "afumati"). Pe coridor ma opreste direcorul care ma intreaba: "Cat ai luat la biologie?" (pe un ton extrem de ironic). Ii raspund cu si mai multa ironie (avand in vedere ura care am strans-o in aceasta perioada din cauza bacului) "10!". Mai vroiam sa il intreb daca e nevoie sa-mi chem parintii la scoala ca sa vada cat de bine pregatita sunt pentru examenul la biologie.
Am mai avut un conflict cu profesoara de geografie, care l-am marcat pe blog in momentul intamplarii. (click )
De prieteni poate sa se puna discutia, eu una ramanand doar cu 3 prieteni adevarati din clasa, iar in rest cunostinte. Din pacate multi m-au dezamagit, mai ales acum spre sfarsit (nu stiu, probabil i-am dezamagit si eu pe ei, dar sincer nu ma mai intereseaza).
Imi dau seama ca au contat foarte mult acesti 4 ani de liceu pentru mine.
1) Am acumulat cunostinte generale (o gramada).
2) Am reusit cat de cat sa inteleg si sa cunosc (in mare) oamenii.
3) Am reusit sa-mi dau seama cand cineva ma minte in fata.
4) Am invatat cum ca trebuie sa ocolesc unele "specimene" ale societatii.
5) Am invatat ca viata este o "jungla", care incepe din liceu.
6) Mi-am facut priteni adevarati, cu care tin legatura si dupa terminarea acestei perioade (liceul).
7) Mi-am dat seama (dar prea tarziu) cum sta treaba cu "prietenii" care vor doar sa profite de tine (suna cam manelist, dar asa este).
In incheiere, am sa fac un top 3 al celor mai importante lucruri pentru mine la momentul acesta:
1) Familia
2) Prietenii
3) Banii
2) Prietenii
3) Banii
Un comentariu:
draga eu nu sunt din cls a 11 la voi in cls ci din a 12 de la inceput......ps :noa ta colega de la faculta....:P:)))
Trimiteți un comentariu