joi, 12 februarie 2009

Amintiri ...

Deci multi confunda locul de unde provin, de unde m-am nascut, unde am copilarit si unde-mi duc traiul deocamdata.

Asadar, m-am nascut in orasul Marghita (jud. Bihor). Cand aveam 3 ani m-am mutat impreuna cu familia in Fetesti (jud. Ialomita). Dupa alti 6 ani ne-am mutat in Oradea, unde deocamdata locuim. Spun deocamdata pentru ca nu se stie niciodata ce ne rezerva viitorul. Anul acesta se implinesc 10 ani de cand ne-am mutat in Oradea, si de cand am inceput sa cresc.

De ce spun ca "am inceput sa cresc" ... foarte simplu. Pentru ca intreaga mea copilarie s-a desfasurat in Fetesti (oras in care locuiesc bunicii mei din partea tatalui). Acolo am avut prieteni cu gramada, acolo am cele mai frumoase amintiri de copil. Chiar ma uitam pe geam acum si mi-am dat seama ca ninge furios (asa numeam eu ninsoarea abundenta), exact asa cum ningea in Fetesti cand eram mica.

N-am sa uit niciodata perioada frumoasa petrecuta acolo.

Chiar cand ne-am mutat in Oradea, cunostintele de aici ma tot intrebau daca as vrea sa ma mut din nou acolo, iar raspunsul meu venea in urmatoarea secunda ... "DA".
Acum daca mi-ar adresa cineva aceasi intrebare, raspunsul inevitabil ar fi "NU". Spun asta pentru ca mi-am dat seama ca in acel oras n-as putea sa-mi fac aproape niciun viitor, in sensul ca pentru a urma o facultate trebuie sa mergi in Bucuresti, Constanta, etc ... in alte orase pentru ca acolo nu este "infiintata" aceasta forma de invatamant. Nu m-as mai intoarce acolo daca nu ar exista bunicii mei si prietenii de familie. Cu prietenii mei din copilarie nu am mai tinut legatura. Ultima data cand am fost in Fetesti am aflat ca fetele (de varsta apropiata cu a mea ... 20, 21 de ani) ba s-au maritat, ba sunt plecate in Spania, Italia ... la munca. Stau si ma gandesc cu groaza ca daca as fi ramas acolo acelasi viitor negru l-as fi avut si eu.

Acum le multumesc parintilor ca am venit aici, incepand totul de la 0 (zero), si nu-i mai acuz pentru ale mele lacrimi varsate la plecarea noastra din orasul in care mi-am lasat copilaria.

Niciun comentariu: